Vine o perioadă când toţi trebuie să aşteptăm şi când se apropie momentul final este dureros, pentru că între momentul când se întâmplă ceea ce trebuia să aibă loc mai demult şi momentul când afli când se va întâmpla ceea ce treuie să aibă loc(o mare bucurie) există această perioadă de suferinţă în care zici "De abia aştept" şi în care apar tot felul de întrebări. Ei bine, acestă poezie descrie câte puţin din ceea ce 2 persoane îndrăgostite suferă când sunt la distanţă, când tot ceea ce cunosc despre ei înşişi sunt vorbe, voci din convorbiri telefonice şi poze. Această poezie este scrisă în acest timp, numit de către mine "Timpul răbdării".
Every second which pass from my life
Is a new way to close both of us
The days are running fast
But time feels to never come across.
I wish that day to come soon
To be with you, to see you
To give you a hug and to tell
My dear I love you, that's all.
I can't believe that only some days have to pass
To be there with you, to hug you, to wipe
Your every tear which had fallen for me
On your beautiful face, which I couldn't see.
Will be hard, will be easy? I can't tell to you this.
All I can say is I love you, please
Never forget what we endured together
While we were apart, while we suffered.
Every day was a new pain for us,
Every day we endured till the last,
Never before and never again,
To not happen this to anyone else.
Vă rog să spuneţi ceea ce credeţi. Nu sunt un scriitor de poezii, chiar dacă în fiecare zi în cap am doar versuri, dar m-am decis să scriu de data aceasta ceva.