Ultimul album Rammstein, “Rosenrot”, are un impact foarte mare pe scena rock, la fel ca si albumele precedente. Revista Metal Eagle Online nu a putut ramane imuna la acest impact si a avut o conversatie foarte interesanta cu chitaristul Paul Landers (multe multumiri Sotiriei Friligou care a fost atat de draguta si ne-a ajutat)

Paul H. Landers: Hallo, hallo!

Sotiria Friligou: Buna Paul, buna dimineata! De ce ati lansat noul album intr-un timp atat de scurt?
Paul: Cand am terminat “Reise, Reise”, am ramas cu atat de multe melodii (neincluse pe album), incat a trebuit sa scoatem un nou album; doar pentru ca erau atat de multe cantece.

Sotiria: Se aud mai multe chitari pe “Rosenrot” sau este doar o impresie?
Paul: Este doar o impresie. Pe “Mutter” erau cam 12 chitari per site, atat pe stanga cat si pe dreapta, pe cand pe “Rosenrot” exista, din cand in cand, o chitara pe stanga si una pe dreapta. Suna probabil ca si cum ar fi mai multe chitari, pentru ca sunt mai putine sunete electronice, iar aceste chitari se pot auzi mai bine, dar practic, sunt mai putine chitari.

Sotiria: Voi toti locuiti in orase diferite. Cum sunt aceste melodii compuse, fiecare compune acasa si apoi va adunati si le puneti cap la cap sau compuneti doar atunci cand sunteti impreuna?
Paul: Nimic nu s-a schimbat in modul cum scriem cantecele. Este exact cum era inainte: fiecare incearca ceva acasa si apoi ne intalnim la repetitii, iar ideile sunt concretizate. De cele mai multe ori nu suntem toti de fata, dar in ultima faza, inainte ca albumul sa fie lansat, ne strangem cu totii si atunci avem cele mai bune rezultate.

Sotiria: Acum luati o pauza mai lunga. Ce veti face in acest rastimp? Aveti alte proiecte muzicale sau altceva?
Paul: Cand cineva este mult pe drumuri, in turneu, exista riscul aparitiei unei rutine, a unui plictis, te saturi de toate, de aceea luam aceasta pauza, ca apoi sa incepem sa muncim din nou, cu forte proaspete si sa ne si placa ceea ce facem. Nu vrem sa devenim o trupa “epuizata” pentru ca inca ne place foarte mult sa compunem muzica si ne plac toate lucrurile legate de aceasta si este destul de bine sa lenevesti si sa faci lucruri pe care, in mod obisnuit, nu ai timp sa le faci, pentru ca, de obicei, avem foarte putine vacante, cel mult doua saptamani, pe cand acum putem sa avem o vacanta mai lunga si sa avem grija de familiile noastre. Din punct de vedere muzical, experimentam cateva lucruri; Richard termina de inregistrat albumul sau solo, dar noi ceilalti nu avem planuri concrete, poate muzica pentru vreun film, dar nimic serios.

Sotiria: Cum ati contactat-o pe solista trupei Texas?
Paul: A fost ideea producatorului nostru. El a considerat-o ca fiind buna.

Sotiria: Exista vreun cantec pe “Rosenrot” de care te simti foarte apropiat?
Paul: Din punct de vedere al textului sau al muzicii?

Sotiria: Al ambelor.
Paul: Pot doar sa spun ca, daca vorbim de muzica, cel mai mult imi place “Feuer Und Wasser”. Imi place cel mai mult in acest moment. Si imi place “Benzin” foarte mult, de asemenea.

Sotiria: Cateva cuvinte despre clipurile pentru “Benzin” si “Rosenrot”. Regizori si unde au fost filmate.
Paul: Ok, sa incepem cu “Benzin”. Regizorul a fost Uwe Flage, un regizor german, complet necunoscut pana atunci. Este cunoscut mai mult pentru clipurile pentru Depeche Mode. Celor din Rammstein nu le place acest clip prea mult deoarece am facut doua greseli. In primul rand, clipul nu are nici o legatura cu cantecul, nu surprinde semnificatiile melodiei.

Sotiria: De fapt nici unul din clipurile voastre nu are legatura cu cantecul.
Paul: Ba da, intotdeauna exista un al doilea nivel care are legatura. Textul nu este transpus exact in imagini, dar intotdeauna facem tot posibilul ca videoclipul sa aiba legatura cu semnificatia cantecului. Acest lucru nu se intampla si in cazul “Benzin”, semnificatia sa nu prea are de-a face cu clipul. Personal, mi se pare foarte bun, dar celorlalti din trupa nu le prea place animatia. Asta despre “Benzin”.  “Rosenrot” a fost filmat in Transilvania si celor din trupa le place foarte mult. Regizorul este Zoran Bihac. Nu stiu daca este cunoscut pe plan international, face mai mult clipuri publicitare si chestii de genul asta.

Sotiria: Dar nu ati lucrat pana acum cu nici unul din ei.
Paul: Ba da, cu Zoran am facut “Mein Teil”.

Sotiria: Cele mai multe clipuri Rammstein au o estetica extrema, desi nu este intotdeauna exprimata in acelasi fel, cum ar fi in “Stripped”, “Mein Teil” si, acum, “Rosenrot”. Face parte din stilul vostru, ca trupa, sau sunt doar imagini care se potrivesc cu muzica?
Paul: Cand realizam un clip, incercam sa facem ceva ce altii nu fac, ce nu exista inca si pe care ne-ar placea sa-l vedem cand ne uitam la MTV. Deci incercam sa facem doar clipuri care ne plac si asta e. Si cred ca exista milioane de clipuri proaste si doar cateva bune. Pe acestea din urma incercam sa le facem noi, deoarece exista destul de multe clipuri proaste.

Sotiria: Designul copertelor albumelor este si el, intotdeauna, atent realizat. Crezi ca este o alta forma de arta care completeaza muzica?
Paul: Da, bineinteles.

Sotiria: Deci nu ati lansa un album fara fotografii si cu coperta neagra.
Paul: Bineinteles, daca ne-ar placea. Dar inca avem idei si incercam sa “sustinem” partea muzicala prin grafica de pe coperti; probabil nu a fost atat de evident pe ultimele albume, dar incercam sa convertim linia noastra muzicala in imagini, ceea ce este, de cele mai multe ori, foarte dificil.

Sotiria: Rammstein sunt foarte faimosi pentru concertele lor. Crezi ca sunteti mai mult o trupa “live” decat una de studio?
Paul: In acest caz nu am vinde prea multe CD-uri. Cred ca suntem de ambele tipuri, o buna trupa “live” dar avem si CD-uri bune.

Sotiria: Unii spun ca sunteti excelenti in concert, dar aveti cantece plictisitoare. Ce le-ai raspunde?
Paul: Le-as spune, “da, va rog”, daca oamenii gandesc asa. Personal, nu ma mai amestec in ce gandesc oamenii, pentru ca, oricum, ei gandesc ceea ce vor si daca cineva crede ca ceva este alb sau negru, atunci ar trebui sa continue sa creada asta. Noi realizam fiecare album cat de bine putem, pur si simplu mai bine decat atat nu putem. Daca avem noroc, oamenilor le va placea, daca nu, nu. Aceasta nu schimba cu nimic ceea ce facem. Fiecare trupa incearca sa compuna muzica si sa realizeze albume doar atat cat pot de bine sa o faca; chiar daca rezultatul este un album prost, noi tot am facut totul ca sa iasa un album bun, nu am realizat niciodata un album prost pentru ca asa am vrut noi, deci suntem fericiti cand le place oamenilor, dar daca nu le place, nu ne invinovatim pentru ca oricum nu am fi putut sa il facem mai bine.

Sotiria: Ce crezi despre faptul ca cei mai multi fani Rammstein sunt din tari in care nu se vorbeste germana? Se pierde ceva?
Paul: Ce vrei sa spui?

Sotiria: Vreau sa spun, avand in vedere ca textul completeaza muzica.
Paul: Vrei sa intrebi daca exista probleme datorita faptului ca ei nu ne inteleg?

Sotiria: Exact, pentru ca ei nu pot intelege Rammstein complet.
Paul: Inteleg ce vrei sa spui. In principiu este destul de simplu: cand voi in Grecia ascultati un cantec cu text in engleza, probabil unii dintre pusti nu inteleg engleza, dar tot le place cantecul deoarece muzica este buna si ii impresioneaza. Nu cred ca cineva trebuie sa inteleaga textul pentru a-i placea un cantec. In cazul meu, am fost mai degraba dezamagit cand am inteles versurile. “Smoke On The Water”, am crezut ca nu poate fi adevarat, este un non-sens total. In mintea mea aveam impresia ca versurile sunt mult mai misto, si cred ca daca faci muzica buna, iar muzica si ceea ce se canta se potrivesc, atunci se stimuleaza fantezia si (ascultatorii) isi formuleaza propriile intelesuri. As merge mai departe si as zice, desi nu stiu cu siguranta, dar este posibil, ca atunci cand oamenii ajung sa inteleaga versurile, nu li se mai par atat de bune. In plus, multe se pierd la traducere. As spune ca 20-30% din originalitate dispare, daca simplifici textul si mai ales te joci cu cuvintele si subtitrarile, pe care le poti intelege doar daca te ocupi de limba respectiva.

Sotiria: Vi s-a propus sa cantati in Grecia, dar nu ati putut? V-ati planificat turnee pentru vara asta?
Paul: Stim ca avem multi fani in Grecia, iar data viitoare cand vom fi in turneu, pentru urmatorul album, vom face tot posibilul sa venim si sa concertam in Grecia.

Sotiria: Pentru urmatorul album, adica pentru cel de dupa “Rosenrot”?
Paul: Da, cel de dupa; nu facem turneu la vara, nici macar pentru “Rosenrot”, luam o mica pauza si apoi, pentru albumul urmator, incercam sa venim in Grecia.

Sotiria: Ce muzica asculti acum?
Paul: Zilele astea ascult muzica din secolul al XIII-lea cantata de calugari gregorieni.

Sotiria: Multumesc foarte mult. Vrei sa transmiti ceva fanilor greci?
Paul: Da. Stim ca avem multi fani si nu inseamna ca nu ii respectam deoarece nu am avut concerte in Grecia. Dar un spectacol ne costa 100.000 de euro pe zi, doar costurile, fara profituri. Acestia sunt bani pe care trebuie sa-i facem, altfel ar trebui sa platim din buzunar, deci este foarte dificil sa avem concerte peste tot. Managerul trebuie sa calculeze totul exact, ca sa nu pierdem bani. Ultimul turneu s-a incheiat cu plus minus 0, deoarece nu avem sponsori. Nu avem contracte cu VW sau cu Mercedes pentru a castiga ceva din concerte; ar trebui sa avem pe cineva, doarece ceea ce facem noi este foarte scump. Oricum, noi vrem sa ne continuam munca, dar nu putem sa cantam oriunde ne-ar placea. In ciuda acestor lucruri, vom incerca sa cantam si in tari precum Grecia, unde ne-ar placea foarte mult sa cantam, dar unde nu am ajuns inca. Motivele au fost pur si simplu tehnice, nu emotionale. Un alt lucru care imi place enorm este ca in Grecia, cand sunt la restaurant, ospatarul nu ia farfuriile imediat ce am terminat de mancat, le lasa pe masa si asta e relaxant. In unele tari, SUA sau Germania, in hotelurile scumpe, aproape iti smulg farfuria din mana chiar daca nu ai terminat si, facand asta, iti creeaza o stare de indispozitie. Este placut cand toata lumea sta, iar farfuriile sunt lasate pe masa, ne place asta. Ne face sa ne simtim comod, lucru pe care il intalnim doar in Grecia si ne place. De asemenea, intr-o noapte, niste oameni dansau si cineva a aruncat niste alcool pe podeaua de piatra si apoi i-a dat foc. Ceilalti au continuat sa danseze in timp ce ardea si asta ne-a placut foarte mult.

Sotiria: Asta s-a intamplat la hotel?
Paul: Nu, nu in hotel, era intr-un sat. Nu mai vazusem oameni dansand in fata focului, mi-a placut enorm.

«inapoi in pagina de index inedit