"In filmele americane, de fiecare data cand vezi un neamt, el este fie nazist, fie un personaj negativ – asta este ceea ce stie lumea despre nemti. "

De-i urasti sau de-i iubesti, Rammstein impun respect. Mai mult decat orice alta trupa non-americana, Rammstein au ramas pe pozitii si au reusit ceva ce nici o alta trupa din lume nu a facut-o – au devenit una dintre trupele cele mai cunoscute si usor de identificat de pe glob fara ca macar sa cante in engleza. De asemenea, merita a fi mentionat climatul in care membrii trupei au crescut si provocarile pe care le-au avut de infruntat si pe care continua inca sa le mai infrunte doar pentru a putea crea muzica. Fiecare trupa plateste pentru succesul sau, dar cu siguranta Rammstein a fost taxata mult mai mult decat alte trupe. Dar ei continua sa indure si continua sa ofere spectacol, in acelasi timp mentinandu-si mostenirea lor germanica si pasiunea lor pentru vizual la fel ca si pentru muzica. Initiatorul si chitaristul trupei Rammstein, Richard dezvaluie KNAC.COM dificultatile prin care a trecut ca fan al muzicii metal in Gemania de Est, pasiunea care anima trupa si loialitatea lor neclintita fata de originea lor germanica si fata de muzica lor.

Acest interviu este dedicat dragei mele prietene Christiane – cunostintele sale vaste despre trupa, limba si origine sunt nepretuite, iar fara ele, acest interviu nu ar fi fost posibil de realizat. Danke Schön!!

RICHARD: Hei, ce faci, omule?
KNAC.COM: Bine, tu ce faci, Richard?
RICHARD: Bine. Tocmai m-am intors din Europa, acum vreo doua zile, si a trebuit sa stau in aeroport doua zile si jumatate datorita furtunii acesteia nenorocite.
KNAC.COM: Oh, wow.
RICHARD: A fost al dracului de dificil. Eram in Stockholm si voiam, de fapt, sa mergem la New York via Frankfurt; a fost o mare tampenie! A fost cea mai cumplita experienta pe care am trait-o vreodata intr-un aeroport. Dar, in final, am ajuns.
KNAC.COM: Asta e bine! (rade) Am o prietena cu care lucrez – s-a nascut si a crescut in Bavaria si este obsedata de Rammstein si ea m-a ajutat cu formularea intrebarilor. Sa speram ca va iesi ceva bun.
RICHARD: Perfect, cool. Cand ai auzit pentru prima data de trupa noastra?
KNAC.COM: Prima data… ahh, Doamne… un prieten de-al meu mi-a dat sa ascult "Sehnsucht", cand a aparut; ascult (Rammstein – n. tr.) de atunci.
RICHARD: Perfect, cool.
KNAC.COM: Primul lucru pe care vrem sa-l aflam este: trebuie sa fi fost extrem de dificil sa ai acces la muzica si sa fi putut canta, cand cresteati in Berlinul de Est. Nu era o atmosfera de opresiune in ce priveste muzica?RICHARD: Vreau sa spun…nu eram oprimati cu adevarat, pentru ca daca nu stii despre existenta anumitor lucruri, nu le poti aprecia, intelegi ce vreau sa spun? Stiam ca exista anumite lucruri, dar la care nu aveam acces, insa, uneori, cu cat ai mai putine, cu atat apreciezi mai mult lucrurile. Imi aduc aminte, pentru ca am avut o copilarie dificila, oricum, petreceam mult timp in camera mea pentru ca aveam tot timpul probleme, dar ascultam acelasi disc live AC/DC ani la rand, pentru ca nu aveam acces la altfel de muzica! (rade) Stiu ca au fost momente - asta cu putin inainte de a fi inceput eu sa cant – cand difuzau la radio trupe care preluau melodii de succes din Vest (cover bands – n. tr.), pentru ca la acea data nu aveau nici un pick-up sau casetofon si trebuiau sa cante la radio cu aproximativ patru muzicieni. Primul muzician trebuia sa asculte primul vers, iar al doilea muzician trebuia sa asculte primul refren, si astfel au creat propria versiune a cantecelor. Trebuia sa fi fost la radio de vreo cateva ori, pentru ca nu exista nici un magnetofon sau casetofon.
Iar o alta posibilitate pe care o aveam era sa mergem in Ungaria, de unde puteam cumpara discuri. Imi amintesc ca primul disc pe care l-am cumparat a fost cam 200 de marci germane, ceea ce insemna o gramada de bani. Un om obisnuit castiga cam 500-600 de marci est-germane pe luna, iar un disc te costa 200. Primul disc pe care l-am cumparat a fost The Dead Kennedys -"Plastic Surgery Disasters". Era cool. Am fost atat de fericit cand am luat acest album! (rade)
KNAC.COM: Te cred! Chiar daca a costat atat de mult, macar l-ai avut.
RICHARD: Da, l-am avut. Si cred ca acele momente... nu le mai poti avea; stii, doar sa... imi amintesc acel sentiment pe care il ai cand cumperi ceva, il pastrezi si il ai si il apreciezi ATAT de mult. Acum nu mai poti avea acel sentiment de apreciere a unui lucru. A face muzica era putin cam dificil deoarece exista o lege in Germania de Est care spunea ca trebuie sa ai o slujba si doar dupa ce ti-ai terminat orele de lucru poti face muzica, in timpul liber, dar trebuia sa dovedesti statului ca ai o slujba reala; iar asta era o porcarie pentru ca, evident, dupa ce ai muncit noua ore nu vrei decat sa te relaxezi. De-asta era dificil sa faci muzica. Dar exista o scena underground in Germania de Est, care a inceput cu multe trupe de punk si erau multe trupe care faceau muzica cu tenta politica; incercau sa-si organizeze propriile festivaluri si spectacole si, bineinteles, autoritatile aflau de existenta lor, ceea ce complica lucrurile pentru ca puteai sa-ti pierzi... aveai nevoie de un permis... de fapt, si cand formai o trupa trebuia sa canti in fata unui juriu, iar juriul decidea daca sa iti permita sa canti sau nu; nu exista alternativa. Deci era cam greu; dar in acele momente, daca voiai muzica cu adevarat, nu exista nici o urma de indoiala, indiferent prin ce greutati ai fi trecut, trebuia sa o faci pentru ca asa era atunci.
KNAC.COM: Da, vreau sa spun ca poate fi un aspect pozitiv, pentru ca te determina sa vrei atat de mult, incat ti-ai castigat acest drept si ai muncit mult mai mult ca sa faci acest lucru posibil.
RICHARD: Da, este cam la fel ca in America. Vreau sa spun ca multi americani sunt mult mai mult – vorbesc despre abilitati mai bune – pentru ca ei trebuie sa cante mult mai bine decat ceilalti. Sunt atat de multe lucruri (pe care trebuie sa le infrunti - n. tr.), iar tu trebuie sa-ti castigi existenta. Nu este un mediu atat de sigur din punct de vedere social cum avem in Germania. Stii, chiar nu conteaza, daca vrei sa faci muzica, faci muzica, dar in acelasi timp, primesti bani de la stat. Aici, in America, trebuie sa fii bun cu adevarat, nu exista alternativa.
KNAC.COM: Pana la "Rosenrot" voi nu ati mai inregistrat in Germania; ati fost in Spania si in alte locuri.
RICHARD: Da, undeva unde este intotdeauna cald. Suntem din Germania de Est, nu puteam calatori nicaieri in prima decada a vietilor noastre, deci, normal, calatorim mult si, personal, imi place sa fie vreme insorita si calda cand facem inregistrari. De aceasta data am inregistrat in Germania, pentru ca primele 6 cantece erau deja gata de la albumul precedent; erau cele 6 si am zis „uite, vom sta in Berlin”. Ceea ce nu a fost o idee prea buna, ca sa-ti spun sincer; nu voi mai face asa niciodata. Vreau sa zic, te duci la studio (studioul de inregistrari - n. tr.) si apoi trebuie sa iti faci treburile zilnice, iar toata lumea este atat de implicata. Canti, inregistrezi si dupa asta, primul lucru pe care il faci este sa te duci la avocatul care iti rezolva problemele cu taxele.
KNAC.COM: Da, ai nevoie de separare si de izolare.
RICHARD: Ai nevoie de separare, stii, trebuie sa nu te gandesti la alte chestii sau la afaceri, te lovesti de ceva si trebuie sa faci orice este necesar ca sa mearga treaba. Din anumite motive... vreau sa spun ca imi place albumul foarte mult... la inceput au existat unele indoieli in ce il priveste, pentru ca aveam sase melodii de la celalalt album, care imi plac, nu le-am considerat cantece de fata B sau ceva de genul asta, dar cand am inceput sa inregistram noi melodii se simtea clar diferenta si m-am gandit „wow, asta nu poate intra pe album, asta merge separat”.
KNAC.COM: Crezi ca ar fi sunat diferit daca nu inregistrati albumul in Berlin? Faptul ca ati inregistrat acolo a avut vreun impact asupra atmosferei din timpul inregistrarilor?
RICHARD: Intotdeauna are un impact asupra lucrurilor, desigur. Adica, nu stiu daca ar fi fost mai bine sau mai rau, asta nu-ti pot spune. Dar cu siguranta mediul este cel mai important, de aceea cred ca hotararea mea... inainte sa creez Rammstein cantam un fel de funky metal care imita, intr-un fel, muzica americana, si cred ca, de atunci pana astazi, trebuie sa te afli in acest tip de mediu ca sa poti crea astfel de muzica; altfel este un fals. Mediile sunt foarte importante.
KNAC.COM: De acord. Pe ultimele albume ati avut multe colaborari si cu alti muzicieni. Ati lansat o multime de single-uri la care au contribuit atat de multi cu propriile lor interpretari - Beastie Boys, Meshuggah, Apocalyptica, Nina Hagen…
RICHARD: Pet Shop Boys – nu ii uita pe Pet Shop Boys! (rade)
KNAC.COM: (rade)
RICHARD: (inca razand) Glumesc.
KNAC.COM: Deci ce s-a intamplat? Oamenii au venit pur si simplu la voi si au spus „Hei, vreau sa ma implic si eu” sau voi ati...
RICHARD: Da, din anumite motive Rammstein trezeste interesul multor artisti pentru ca este o trupa unica si multora le place pentru ca nu suntem una din acele trupe... Rammstein a devenit una dintre acele trupe polarizate, ceea ce imi place. Adica ii urasti sau ii iubesti. Si multi oameni... cred ca Rammstein este foarte diferita; este foarte diferita si ni se fac multe complimente. Unul care ma face sa ma simt foarte foarte onorat este acela cand, intr-o zi, Jimmy Page si Tony Iommi au fost la unul din concertele noastre si au venit si au spus „Wow, ce chitari ale dracului!" Stii, asta e misto, foarte foarte misto.
KNAC.COM: E un mare compliment, da.
RICHARD: Da, mi-a placut pentru ca nu ni se fac astfel de complimente in tara noastra; intampinam mult mai multe dificultati in tara noastra decat in orice alta parte a lumii.
KNAC.COM: Stiu ca aici, pentru mine si cu siguranta pentru multi alti oameni care va asculta, cert este faptul ca voi creati acest sound foarte deosebit. Te prinde, este foarte... stii tu, se lipeste de tine, dar voi sunteti si foarte loiali limbii voastre materne si nu faceti compromisuri ca sa va conformati scenei de muzica metal americane. Adica, aveti in Suedia si in Germania si in alte tari multe alte trupe care canta in engleza ca sa aiba succes, dar voi ati realizat asta fara sa faceti compromisuri in ce priveste cine sunteti voi si de unde veniti.
RICHARD: Cred ca o parte din succesul nostru se datoreaza faptului ca am ales sa cantam in limba noastra materna. Si asta te duce inapoi la locul de unde esti, te localizeaza, unde este mediul tau, unde traiesti. De exemplu, acum traiesc in New York si tocmai termin de realizat primul meu album cu noul meu proiect si cant in engleza. Este o mare diferenta intre a vorbi intr-o limba si a gandi in acea limba; daca ai face-o in Germania, nu ar functiona. Iar pe de alta parte, Till are un stil uimitor de a scrie versuri, el este unul dintre cei mai buni scriitori de versuri in germana, vreau sa spun ca este cu adevarat poetic si sumbru si noua ne place. Dar nu poate sa faca acelasi lucru in engleza; nu poate. De aceea a fost bine ca ne-am urmat instinctul, si asta e ceea ce trebuie sa facem si vom face in continuare. Si, bineinteles, uneori... pe acest album cantam in spaniola, suntem cu siguranta deschisi, stii, nu e pentru ca asa trebuie [sa cantam in germana] tot timpul; acest cantec ["Te Quiero, Puta"] in cazul nostru este de fapt haios si imi place. Limba noastra de baza va fi germana si are legatura cu ceea ce iti spuneam despre cum stateam in camaruta mea si ascultam AC/DC si nu intelegeam nici un cuvant. (rade) Nu, dar era vorba despre energie (pe care o transmiteau - n. tr.) si asta o intelegeam complet. Si este la fel si in cazul Rammstein.
KNAC.COM: Absolut. Ce coincidenta, ascultam ieri "Herzeleid" si ii spuneam prietenei mele [Christiane din Bavaria] care m-a ajutat cu formularea acestor intrebari ca sunteti ca un fel de AC/DC ai Germaniei.
RICHARD: (rade) Da, multumesc!
KNAC.COM: (rade) Asta e cu adevarat un compliment – cel putin din punctul meu de vedere – dar asa v-am perceput atunci. Pe scurt, ai spus ca ai un proiect solo, cum se numeste?
RICHARD: Emigrate (a emigra - n. tr.). Se numeste „imigrare” cand te duci intr-o tara; „emigrare” este cand pleci dintr-o tara.
KNAC.COM: Ok. Cu siguranta voi cauta albumul vostru. Si, din nou, am mentionat-o pe Nina Hagen – stiu ca era destul de cunoscuta, o personalitate si o persoana anti-sociala. Stiu ca si voi, cel putin in trecut, ati fost oarecum controversati in ce priveste aparitiile voastre pe scena si unele din versurile voastre. Crezi ca exista unele similitudini in modul in care abordati voi aspectele sociale si modul in care o facea ea, in zilele ei de glorie?
RICHARD: Nu, este cu siguranta o diferenta. In primul rand, ea a cautat sa-si faca o cariera in Germania de Est si apoi, evident, a plecat din tara, intr-un fel este si o alta poveste. Noi am crescut in socialism; si, mai intai de toate, noi nu suntem o trupa care canta chestii politice si noi nu am facut niciodata declaratii politice pentru ca... nu inseamna ca nu sunt o persoana politica, dar cred, si asta este atitudinea mea, ca nu poate fi nimic mai bun sau mai rau. Exista intotdeauna parti care sunt bune si parti care sunt rele si sunt multe lucruri care ne-au placut la faptul ca am crescut in socialism. Sunt cu adevarat mandru si fericit ca am avut oportunitatea sa traiesc in doua sisteme, dar felul in care am trecut din Est la Vest este o poveste diferita de a ei. Si problemele pe care le-am avut, si care nu se aplica in cazul ei. Cred ca unul din motivele pentru care Germania are probleme cu tipul lor de... vreau sa zic ca nemtii au in general probleme legate de propria identitate, stii? Am fost crescuti cu tot acel sentiment de culpabilitate in legatura cu al doilea razboi mondial si din anumite cauze cred ca s-a intamplat ca Rammstein sa aiba acele calitati germane – ceea ce nu cred sa fie rau deloc, – dar din anumite motive cred ca unora li se aminteste de anumite lucruri pe care, cred eu, nu doresc sa si le reaminteasca.
KNAC.COM: Vor, vor. Un exemplu bun este pe albumul "AEnima" al celor de la Tool, "Die Eier Von Satan"… (mot-a-mot „Ouale lui Satan”, probabil cu sensul de „Urmasii lui Satan”, nu am ascultat albumul, nu stiu „cu ce se mananca”, nu prea ascult „Tool”, scuzati ignoranta – n. tr.)
RICHARD: Mda..
KNAC.COM: Stii, este facut intentionat sa sune atat de Führeristic… sa sune atat de "SS" si de fapt este doar o reteta pentru o prajitura.
RICHARD: Exact.
KNAC.COM: Oamenii vor face automat aceste asocieri fara sa aiba legatura cu realitatea.
RICHARD: Dar asta e cumva si problema Americii, pentru ca de fiecare data cand vezi (un film de la - n. tr.) Hollywood... vreau sa spun ca acum trebuie sa fim oripilati, Hollywood-ul scrie despre aceasta viata reala in America si de fiecare data cand vezi un neamt, el trebuie sa fie ori un nazist, ori un personaj negativ; asta e ceea ce stiu oamenii despre germani si cred... Adica, e ceva cu siguranta in limba germana, este ceva acolo care este foarte direct si probabil inspaimantator, dar singurul lucru pe care il pot spune este ca noi niciodata... niciodata nu am avut tendinta de a fi politici si cu siguranta nu suntem de dreapta! (rade)
KNAC.COM: Desigur. Ok, astea sunt cateva lucruri pe care mi le-a spus prietena mea – ea asculta unele cantece de pe „Rosenrot”; mai concret, titlul cantecului care da si numele albumului se bazeaza pe un basm popular, asa e?
RICHARD: Da.
KNAC.COM: Si dat fiind ca Germania este atat de bogata in folclor si istorie si orice altceva, ce v-a facut sa alegeti acea poveste si nu alta?
RICHARD: Asta este de fapt o intrebare pentru prietenul nostru Till, pentru ca el este cel care scrie versurile si lui i-a venit ideea asta; iar noi discutam aceste lucruri, dar este o intrebare pentru el; nu pot sa raspund la aceasta intrebare.
KNAC.COM: Deci si urmatoarea are acelasi raspuns; ea se intreba... poti macar sa-mi spui daca „Hilf Mir”... Christiane a spus ca ii aminteste de un basm [din cartea de basme populare germane] "Struwwelpeter".
RICHARD: (rade cu pofta)
KNAC.COM: Este adevarat?
RICHARD: Stii, a fost amuzant ca unele dintre aceste cantece... am avut o idee acum vreo doi ani sa preluam vechi basme germane si sa le transpunem pe muzica, iar "Struwwelpeter" a fost cu siguranta unul dintre ele si cred ca ne-am inspirat din el; ai dreptate. Apropos, ai citit aceasta carte?
KNAC.COM: Nu, n-am citit-o; am aflat de la ea abia azi.
RICHARD: Este de-a dreptul inspaimantatoare! (rade)
KNAC.COM: Asta a spus si ea, foarte sumbra, foarte morbida...
RICHARD: Da, da, da. Trebuie sa-l vezi pe tipul asta [Struwwelpeter] - imi amintesc, cand eram copil, mereu ma uitam la tipul asta ca un copil mic si aaaahhhh - asta era inspaimantator! (rade)
KNAC.COM: (rade) Da, sunt foarte interesat. Am sa caut cartea ca sa citesc cate ceva de acolo.
RICHARD: Da.
KNAC.COM: Ok. In trecut, intotdeauna pareati a scrie dintr-un anumit... cu siguranta Till descrie o experienta sau o perspectiva si am impresia, din diferentele dintre albume precum "Herzeleid", "Sehnsucht" si "Rosenrot" si albumele mai recente, ca a existat un fel de cotitura. Inainte erati fara gres... stii, sound dur, dur, dur, foarte atragator si acum veniti cu cantece un pic mai elaborate, mai melodioase. Are asta legatura cu ce se intampla in vietile voastre particulare sau cu dezvoltarea voastra ca muzicieni? Cum ai explica tu asta?
RICHARD: Cred ca da, adica, evident, varsta isi spune cu siguranta cuvantul, deoarece atunci cand esti foarte tanar vrei doar sa ai muzica data la maxim 24 de ore, intelegi? Cred ca pe masura ce te maturizezi apreciezi tot mai mult partea melodioasa. Desi trebuie sa recunosc ca intotdeauna mi-a placut melodicitatea, intotdeauna am incercat sa introduc melodicitate in muzica noastra. Sunt schimbari, evident, si cred ca fiecare din trupa este de acord ca vrem ca in urmatorul album sa revenim la partea mai dura din noi. Adica, intotdeauna avem o parte in sound-ul nostru pe care trebuie s-o evidentiem si cred ca am facut-o si cred ca acum e timpul pentru desteptare.
KNAC.COM: Excelent; ce a dus la schimbarea casei de discuri, de la Motor Musik la Universal?
RICHARD: A fost o decizie care... stii, Motor Musik este o parte a Universal si doi oameni au fost concediati de la Motor Musik, iar acum au creat propria lor casa de discuri  -"Two Point Music" – iar contractul nostru actual este cu Universal, deci a trebuit sa ramanem cu ei.
KNAC.COM: Clipurile voastre, ele sunt intotdeauna o parte majora din identitatea trupei, intotdeauna ati avut acest element de vizual, iar in ultimul timp ati avut si ocazia sa exploatati acest aspect din plin si sa va exprimati suficient prin intermediul a tone de imagini si metafore; ce este cu clipurile care va permit sa va exprimati pe voi insiva atat de mult?
RICHARD: Pentru ca la inceput eram... partea foarte buna este ca poti interpreta un cantec intr-un mod foarte diferit si acela ar fi video. Uneori, cu unele cantece este ok, dar daca faci clipul potrivit atunci merge perfect si oamenii il inteleg. Pentru ca atunci cand scriem muzica trebuie sa contina elementul de vizual cat mai mult posibil. Trebuie sa am un fel de film in minte, nu conteaza daca este la fel cu clipul sau altceva, iar daca tu creezi ceva efecte vizuale ale muzicii, asta poate ajuta un cantec sa mearga intr-o directie diferita sau ii ajuta pe unii sa inteleaga; iese asa cum vrem noi sa fie. Este o mare oportunitate si, pe de alta parte, ne place sa jucam (in filme - n. tr.). (rade) Ne place sa o facem si este intotdeauna amuzant sa joci si sa devii altcineva. Pe scena ai de jucat doar un singur rol, intelegi? Iar noi putem schimba asta.
KNAC.COM: Si este o alta extensie, adica aveti pe de o parte muzica Rammstein, pe de alta, clipurile, care contin tot muzica, dar este si ceva mai mult decat atat. Dupa cum spui, sunteti voi care jucati, transmitand o poveste vizuala cam ca un film scurt.
RICHARD: Exact, iar asta este unul dintre atu-urile pe care le are Rammstein pentru ca sunt multi interesati sa foloseasca Rammstein in filme, stii? Cu siguranta avem un efect vizual si ne place.
KNAC.COM: Cu siguranta este unul dintre aspectele mele favorite ale trupei.
RICHARD: Ai vazut trupa in concert?
KNAC.COM: Nu, si asta este de fapt una dintre intrebarile mele, veti veni in State?
RICHARD: Stii ca acum luam o pauza. Am hotarat ca avem nevoie de relaxare, in special dupa toata munca pe care am depus-o in ultimii ani si a fost foarte clar ca avem nevoie de o pauza si ca vom porni iar in 2007. Cu siguranta vom reveni, dar nu stiu cand.
KNAC.COM: Ok. Am vazut DVD-ul "Live Aus Berlin" de mai multe ori decat pot numara, deci...
RICHARD: Da, noul DVD va fi lansat, va fi foarte, foarte bun.
KNAC.COM: Perfect, ai idee cand va fi lansat?
RICHARD: Sper ca in patru pana la opt saptamani; stiu doar ca va fi in curand, cu siguranta.
KNAC.COM: Contine filmari din concert si clipuri sau...
RICHARD: Da, sunt concerte din turneul din Europa, cuprinde un concert in aer liber din Franta, diferite filmari din Japonia si din Anglia. Bunatati.
KNAC.COM: In final, ce le-ai spune celor care vor un alt "Herzeleid" sau "Sehnsucht"?
RICHARD: Sa cumpere "Herzeleid" sau "Sehnsucht". (rade)

«inapoi in pagina de index inedit