Till Lindemann este cel mai enigmatic star al muzicii metalice.
Vorbind cu o sinceritate fara precedent, solistul Rammstein ne dezvaluie lucruri despre porno, punk-rock si din trecutul sau subversiv...

Till Lindemann nu dezvaluie niciodata mare lucru despre sine insusi in interviurile pe care le acorda. Dar, judecand dupa predilectia trupei pentru rock industrial, zgomotos si furtunos, ai crede ca vocea aspra si misterioasa a grupului este la fel de inspaimantatoare precum muzica pe care o creeaza.
Mai ghiciti o data! Chiar acum, el sta asezat in apartamentul de lux din hotelul foarte la moda “Sanderson”, din Londra. Alaturi de el se aseaza un translator. In foarte mare tacere.

“Oh, buna!” spune Lindemann ridicandu-se ca sa-mi stranga mana cu palma sa precum o laba de urs. “Ia loc. Vrei o cafea?”
“Desigur. Probabil ai si tu nevoie de una – te asteapta o zi incarcata, ai atatea intrevederi cu presa.”
“Da, dar nu ne deranjeaza,” raspunde in engleza cu voce de bariton in timp ce schiteaza un zambet palid. “Suntem o trupa germana, deci cum de avem atat de mult succes este inca un mister pentru noi.”

Dar ce inseamna “german”? Ai crescut in Germania de Est, o tara socialista.
(Prin intermediul translatorului) Este adevarat. Viata de dinaintea reunificarii Germaniei (in 1990) a avut o mare influenta asupra noastra. Lumea noastra a devenit mai mare in momentul cand zidul a cazut.

Ati crescut fiind gelosi pe Occident?
Oh, da, totul se reducea la blugi si masinute Matchbox, dar acestea nu erau cele mai acute forme de depravare. Uneori puteam sa ascultam posturi de radio din Vest, dar ne simteam atat de rupti (de restul lumii) pentru ca era interzis. Inregistram in secret ce se difuza la radio, dar ceea ce faceam era ilegal. Exista o piata neagra a albumelor din tarile non-socialiste, dar acestea costau salariul pe o luna.

Muzica caror trupe o cautati?
Kiss era una dintre cele mai mari, iar unul dintre cele mai emotionante momente din viata mea a fost cand Rammstein a cantat in deschidere pentru ei. Cand eram copil, Kiss era o trupa complet interzisa datorita muzicii violente, iar apoi au desenat “SS” din numele lor, similar cu “SS”-urile de pe emblemele ofiterilor nazisti – un mare tabu. Oamenii purtau cu ei mici poze cu cei de la Kiss, ceea ce era total interzis ( rade ).

Deci ei v-au influentat?
(Incepe deodata sa vorbeasca fluent in engleza) Bineinteles. Asta datorita a ceea ce insemnau ei in Germania de Est. (Incepand iar sa vorbeasca in germana) In State, americanul de rand habar nu are despre istorie, deci ei nu inteleg cat pot fi de provocatoare insemnele “SS” sau caschetele purtate de soldatii nazisti. Este incapacitatea lor totala de a sti ceva din istorie pentru a avea cea mai vaga idee ce reprezinta de fapt acele chestii. Pentru ei este doar recuzita.

Deci Rammstein inseamna provocare?
(Clatinand din cap) Nu este vorba atat despre provocare, cat despre a sparge tabu-urile pentru a avea impact. Asta este punk-rock-ul. A bate cu lingura in masa este un gest provocator intr-o tara unde acest lucru este interzis. Punk rock-ul inseamna risc si totul depinde de regiunea unde te afli.

Deci a trebuit sa va feriti de autoritati cand erati tineri?
Era tare ciudat in zilele acelea. Ca trupa, trebuia sa te prezinti in fata Comitetului de Stat, sa canti tot ceea ce ai creat pentru a obtine aprobare, dupa care primeai o licenta ca sa canti exact acele lucruri si nimic altceva, fara improvizatii. Altfel ai fi avut probleme mari. Chiar si pentru ceea ce spuneai intre cantece trebuia sa obtii aprobare, deci despre subiecte politice nici nu putea fi vorba. Puteai sa discuti cu audienta, dar nu aveai voie sa schimbi nimic.

Dar ai cantat intr-o trupa punk, First Arsch, inainte sa cada Zidul...
Da, si a fost incredibil de distractiv, dar era extrem de periculos. Cautam cladiri abandonate din afara orasului sau fabrici goale si ne aranjam echipamentele pe un trailer ca sa putem fugi daca eram descoperiti. Vestea ca urma sa aiba loc un concert in cutare loc se raspandea din gura in gura. Aveam spioni si persoane care sa pandeasca si sa ne anunte daca venea politia si, tine minte, pe vremea aceea nu aveam telefoane mobile, deci nu era prea usor. (zambind nostalgic) Aveam 90 de minute sa ne aranjam, sa cantam si apoi s-o stergem in toate directiile.

Acum, ca e legal, trebuie sa ti se para plictisitor sa canti rock.
Nu, dar totul este complet diferit in ziua de azi. Se face mult pentru a fi provocator, dar nu mai exista acea tensiune si fervoare intr-o cultura care accepta ceea ce faci. Green Day sunt o trupa cu adevarat buna, dar nu au acea intensitate.
(In engleza) Adevaratul spirit punk a disparut. A murit odata cu disparitia trupei Sex Pistols, iar acum nu mai are suflet, deoarece sistemul oficial nu i se mai opune.

Ati fost arestati vreodata?
Nu, dar noi stiam ce sa facem. Ne duceam la Sectia de Cultura si spuneam ca vrem sa organizam un mare eveniment artistic cu filme si picturi si ceva muzica pentru a-l da drept eveniment cultural. Iar ei ziceau “Ah, cultura... Bun!”. Si noi adunam cateva trupe si le lasam sa cante trei melodii. Acest tip de subversiune a avut un mare efect asupra a ceea ce fac acum.

Dar tatal tau a fost poet, iar mama ta, scriitoare; cu siguranta si acest fapt a avut o influenta...
Da, dar la o varsta mult mai mica. Eu voiam, la inceput, sa devin pescar pe mare, iar tatal meu mi-a spus foarte delicat: “Nu vrei sa te gandesti la asta? Poate sa studiezi, vezi niste arta...”. Era foarte suparat pe mine. Puterea sa de observare, faptul ca-si lasa notitele peste tot prin casa sau ca disparea in padure in cautarea inspiratiei, toate astea nu ma interesau la vremea aceea. Dar au ramas in mine. I-am spus ca pot oricand sa revin asupra deciziei si sa devin un scriitor. Intr-un fel am si facut-o.

Ai fost campion de inot, dar ai fost eliminat din echipa. Unii spun ca a fost din cauza unei rupturi musculare, altii, ca a fost din cauze mult mai sinistre...
Eram la Campionatele de Inot pentru juniori de la Florenta si, la miezul noptii, am iesit din hotel pe scara de incendiu ca sa mergem la sex shop-uri si sa cautam reviste porno. Pentru un baiat din Germania de Est a se uita pe reviste porno era un vis, deoarece la noi erau interzise (rade). Antrenorii nu au fost deloc amuzati de toata tarasenia.

Ati gasit revistele porno?
Nu, ceea ce a fost o dezamagire cumplita. In satul in care am copilarit era un pusti care avea unica poza porno. Arata ca o harta din “Insula comorii” (rupe o pagina din agenda translatorului si o mototoleste). Pe acea bucatica de hartie, care fusese impaturita, atinsa, pipaita de nenumarati baieti, imaginea devenise atat de stearsa, incat trebuia sa o tii in lumina ca sa poti vedea ceva si era tinuta intr-o mica tipla de plastic. Iar el zicea tot timpul “Vrei sa te uiti? Ok, cumpara-mi o limonada. Te-ai uitat prea mult, acum da-o inapoi”.

(Alexander Millas, Kerrang 25 ianuarie 2006)

«inapoi in pagina de index inedit