Informatiile referitoare la noul album Rammstein ("Reise, Reise", n.t.) au fost atat de "filtrate", incat noi ne alimentam cu cele mai serioase indoieli in ce priveste viitorul grupului. Cu atat mai mult cu cat doua sau trei zvonuri au ajuns la urechile noastre, spunandu-ne ca lucrurile nu merg atat de bine in microcosmosul berlinez. A fost o surpriza atunci cand am pregatit un interviu "clasic" cu Richard Kruspe-Bernstein si Christoph "Doom" Schneider, care s-au confesat despre serioasele probleme care au zguduit bunkerul german. Dupa acest interviu, am putut constata ca Rammstein este categoric un grup aparte, cu membri ale caror personalitati sunt departe de a fi uniforme, dar care ne daruiesc, cu noul album "Reise, Reise", o noua capodopera inregistrata la Costa Del Sol, in Spania, si nascuta din durere.

Rock Hard: Ati insistat deseori asupra laturii democratice a compozitiilor in Rammstein. A fost aceasta latura identica pentru noul album?

Richard: Nu, lucrurile au fost foarte diferite. Pe scurt, as spune ca dupa "Mother" (interviul are loc in limba engleza si, in mod bizar, muzicienii nu numesc albumul "Mutter", ci "Mother", n.t.) am resimtit in mod real tensiuni majore in trupa. In ce ma priveste, m-a facut sa ma indepartez, sa ma relaxez, sa ma debarasez de influentele celorlalti. De fapt Rammstein trebuie sa se restabileasca si sa functioneze ca un grup si sa nu se mai subjuge influentelor unei singure persoane.

Rock Hard: Cum asa?

Richard: Am revenit la o formula de baza, o formula de grup in care nimeni nu compune in coltul lui, de unul singur si isi impune ideile.

Rock Hard: Zvonurile discrete despre separarea voastra ar fi deci fondate?

Christoph: Rammstein a inceput ca un grup adevarat, sase persoane intr-un studio, care repetau. Dar, de la "Sehnsucht", chitaristii munceau la ei acasa, in apartamentul lor, cu ajutorul computerului. De asemenea, atunci can d noi ceilalti descopeream piesele, nu mai era nimic de adaugat la ele, erau gata! Chitaristii faceau totul, iar noi, ceilalti, nu mai aveam nici un aport! Mai mult, daca doream sa modificam ceva la compozitiile lor, ei refuzau, atat erau de inchisi. Bineinteles ca aceasta situatie a constituit imediat o problema: Rammstein e compusa din sase persoane, sase persoane care doresc sa construiasca un proiect muzical, nu doar sa-l execute. De atunci au existat zguduiri dupa "Mutter". Fiecare a reflectat si s-a intrebat ce se va intampla cu viitorul trupei. Eu am plecat la New York , unde traieste Richard si am vorbit cu el. El s-a pozitionat pe un proiect solo, in timp ce restul grupului a revenit la radacini: repetam in cinci, impreuna, fara Richard, intr-un singur si acelasi loc. Din acest punct de vedere functiona bine. Apoi, intr-o zi, Richard a venit sa ne vada, am ramas impreuna si a mers. Nu se mai punea problema de a sti cine era cel mai influent in trupa, ci cum sa continuam in acelasi sens.

Richard: Nu a fost niciodata vorba de lupta fizica! S-a dovedit ca am fost prea acaparat de rolul din trupa, eu fiind directorul artistic. Totusi, aveam clara constiinta faptului ca Rammstein era o democratie, un grup cu sase membri, dar nu-mi ajungea sa ma limitez la zona mea de influenta. Trebuia cu adevarat sa ma indepartez de ceilalti, de mine insumi, sa reflectez... Creativitatea mea nu trebuia sa o devoreze pe a celorlati si am avut sansa sa realizez asta. Din acest motiv am luat o pauza si m-am reintors sa vad cum se petrec lucrurile fara mine. E vorba de o perioada cruciala si pentru mine si pentru ceilalti membri. Rammstein are potential, iar atitudinea mea era negativa.

Christoph: Exista un tot de 100%. Daca unul singur dintre cei sase acapareaza 80% din creativitate, ceva nu mai merge bine. (Christoph se refera aici la "cei doi chitaristi", fara a-i desemna, in acest caz la Richard, n.r.).

Rock Hard: In ce moment s-a degradat procesul democratic din cadrul trupei?

Richard: A fost progresiv. Cum am spus mai devreme, obsesia mea pentru muzica m-a impiedicat adesea sa ma temperez si, mai ales, sa vad cum actionez. Am fost prizonierul propriei mele pasiuni, dar nu realizam asta. Si de fapt, ceilalti colegi din Rammstein nu mai puteau respira din momentul in care interveneam. Si interveneam tot timpul.

Christoph: Aceasta situatie a aparut in perioada "Sehnsucht" si a atins apogeul in perioada "Mutter".

Richard: Eram atat de izolat in mica mea lume, incat vedeam ca nu se intampla nimic rau. Eram obsedat. Relatia mea cu ceilalti se rezuma la : "Asa trebuie sa facem lucrurile. Punct." In ziua in care am devenit constient de asta, am inteles ca trebuia sa ma indepartez.

Rock Hard: Mutarea ta la New York a avut un aer misterios. A fost de fapt consecinta situatiei existente?

Richard: Da.

Rock Hard: A fost vorba de un proces de constiinta lung ca durata?

Richard: Desigur! Eram un maniac al detinerii controlului si trebuia sa ma debarasez de aceasta atitudine! Credeti ca acest lucru se putea face r apid? Prima durere a fost cand am realizat in ce punct ajunsesem prin intransigenta mea si apoi a trebuit sa fac sa dispara aceasta durere. Mai mult, am devenit constient ca aceasta dorinta de a controla avea in egala masura rezonanta in viata mea privata.

Christoph: Ajunsesem la un moment in care ne era imposibil sa pronuntam numele "Richard" fara sa adaugam "tampit" sau "poponar". Ceea ce era straniu era ca el nu avea nimic personal cu noi si nici noi cu el. Dar cand era vorba de muzica, Richard era ultima persoana pe care doream sa o auzim vorbind. Avea nevoie de o lectie buna!

Richard: (foarte serios) Toata lumea avea nevoie de o lectie si mai ales grupul in sine. Intr-o comunitate exista mereu doua alternative: "a astepta sa faca altul" si "a actiona". Daca am actionat mereu a fost pentru ca Rammstein se urnea greu in deciziile sale. Cum nimeni nu lua decizii, eu eram cel care facea acest lucru.

Christoph: (intervenind sec) Cum sa iei decizii atunci cand unul dintre interlocutori te va reduce la tacere? Richard era un zid impotriva caruia nu puteam sa luptam.

Richard: Nu se mai punea problema unei situatii de genul "tot Rammstein impotriva lui Richard". Relatiile mele personale cu Til l Lindemann au fost, de exemplu, intotdeauna excelente. Nu a fost insa cazul cu ceilalti membri ai grupului, cu care tensiunea era reala. Dar cand realizezi ca patru persoane sunt impotriva ta, atunci trebuie sa-ti pui serios problema. O asemenea unanimitate se traducea intr-o problema de care numai eu eram responsabil. Deci, am plecat... Si atunci cand am revenit, lucrurile s-au petrecut foarte bine. Am simtit ca am fost intampinat foarte bine, ca ceilalti asteptau sa-mi schimb atitudinea pentru a redeveni prietenii care am fost. Relatia mea cu Schneider s-a restabilit, ca si cea cu Flake. Sunt mandru de tot ceea ce Rammstein a realizat si nu mi-a mai pasat de atunci inainte ca cineva are avantaj in conceperea unei parti dintr-o piesa sau alta. Multumirea mea a fost intelegerea faptului ca Rammstein era un grup de sase persoane.

Christoph: Cred ca noi avem potential, ca avem inca multe lucruri de spus si multe piese de scris... in sase. Evident, Till este tinta in Rammstein, dar cum si de ce sa facem altfel? El scrie texte extraordinare si are o voce fabuloasa...

Richard: El n-a avut niciodata curiozitati de genul celor pe care le-am avut noi. Toate trupele, toti oamenii traverseaza perioade de criza si, in cea mai mare parte a timpului, fiecare cu o energie tot mai mare. Asta-i viata, nu?

Rock Hard: Da, dar acest inceput de interviu ne surprinde enorm, fiindca nimeni nu era la curent cu aceste tensiuni...

Christoph: Nimeni nu era la curent, pentru ca nu avem nici o placere sa ne expunem problemele in public. Nu e chiar genul de informatii pe care vrem sa le afisam pe site-ul nostru web!

Richard: E vorba de chestiuni personale si de fapt e prima oara cand vorbim presei. (tacere) E o problema profesionala care are in mod obligatoriu repercursiuni asupra vietilor noastre private. Din acest motiv nu suntem niciodata intelesi in aceasta privinta. Preferam sa resimtim forta regasirilor noastre mai degraba decat sa ne tot lasam apasati de resentimentele din trecut.

Christoph: Un grup nu are in mod exclusiv menirea de a trai pentru muzica, ci este in egala masura un catalizator al relatiilor umane, al prieteniei si o lectie cotidiana pentru invatare de la viata.

Rock Hard: Credeti ca succesul vostru mondial este cel care sa va fi sucit capul?

Richard: In nici un caz! Trebuie sa afirm ca ne-am tinut mereu picioarele pe pamant. Problema cu care ne-am confruntat n-a avut nimic de-a face cu succe sul. Si va pot spune ca putin importa succesul pe care-l va cunoaste "Reise, Reise", caci aventura Rammstein e departe de a fi terminata.

Rock Hard: Sa calmam putin destainuirile... E vorba de cel de-al patrulea album produs de Jacob Hellner...

Richard: Nu ne putem schimba tatal (rade)... Glumesc, dar chiar il consider pe Jacob ca pe parintele meu. Profesional si muzical. Pe plan personal, pe care nu am chef sa-l d ezvalui, a fost de mare ajutor. Si a jucat un rol de cea mai mare importanta cand am luat cunostinta cu acea situatie, pe care am mentionat-o mai devreme. El ne-a dat forta si incredere. In termen psihologici, el a fost "fundamental". El ne cunoaste pe toti foarte bine si asta e cel mai important. In plus, nu se poate spune ca e un nepriceput in computere, de ce sa mergem in alta parte?

Christoph: Eu sunt un tip curios si nu ma voi sfii, in viitor, sa lucrez cu un alt producator. S-a adeverit ca, pentru acest album, Jacob Hellner ne-a fost indispensabil.

Rock Hard: Ne-am gandit la Cybersank, producatorul numeroaselor remixuri ale Clawfinger si a lui "One Second" al Paradise Lost. Ni s-a spus ca el ar corespunde perfect cu Rammstein...

Richard: Da, il cunosc. In cadrul grupului nostru au fost voci care s- au pronuntat pentru schimbarea producatorului. Dar am inteles repede ca situatia delicata pe care am traversat-o ne-a impus sa muncim cu Hellner, dintr-un punct de vedere psihologic. Aveam cu adevarat nevoie de stabilitate.

Rock Hard: Sa evocam succesul vostru. Ne permitem sa nuantam cu acceptul vostru: esecul relativ cu "Mutter" in SUA a fost greu de suportat?

Richard: Cert este ca "Mutter" nu a mers bine in SUA. Din mai multe motive. Cred ca cu "Sehnsucht" (care a castigat platina in SUA, n.r.) am avut mult noroc, in special gratie succesului cu "Du Hast". Am lucrat la "Du Hast" cu un producator-sef al unei case de discuri, care era obsedat de Rammstein. Ne-a sustinut si ne-a ridicat cum nimeni altul nu ar fi putut sa o faca. Dar el a plecat. Am fost constransi sa parasim label-ul nostru, Slash, de la London Records pentru a trece la Republic, care nu apartinea de Universal... Pe scurt, imaginati-va haosul! Ne-am trezit in fata unor capete noi care nu stiau ce sa faca cu Rammstein. Ei au scos "Links 234" ca single, caci au gasit ca acest titlu semana cu "Du Hast", atunci cand in Europa, primul extract pe single era "Sonne". Era o adevarata problema, mai ales ca nu reuseam sa gasim un management bun pentru teritoriul nord-american.

Christoph: Am dat totul pentru "Mutter" in SUA, dar nu a iesit bine. Bineinteles, am vrut sa dam vina pe casa de discuri, caci "Mutter" e un album pe care, eu personal, il consider mai bun decat "Sehnsucht". Dar esecul sau comercial nu are nici o legatura cu calitatea sa: dovada este ca a fost foarte bine primit in Europa si inteles in Anglia.

Richard: In plus, nu am avut noroc nici cu cel de-al doilea clip, "Ich Will", in care am pus in scena un jaf al unei banci, intr-o maniera terorista si care a iesit chiar dupa 11 septembrie. In acel moment, America - si inteleg asta - era complet reintoarsa asupra ei insasi.

Rock Hard: Managerul vostru ne-a aratat planningul promotional pentru "Reise, Reise" si SUA nu figureaza acolo. Exista in plus acest titlu pe noul album, "Amerika", titlu ce pare a fi un atac la aceasta tara.

Richard: Tentatia cuceririi Americii cere o munca colosala. Cu "Mutter" nu ne-am prezentat rau acolo, dar nu cred ca suntem azi pregatiti sa incercam "o invazie americana" care ar implica doi ani de turneu! SUA reprezinta o piata mare, stiu ca avem numerosi fani acolo. Cu un titlu ca "Amerika"...

Christoph: Nu e vorba de o viziune maniheista, unde totul e ori negru, ori alb. Richard traieste la New York , lucrurile pentru el sunt poate mai nuantate. Dar, pentru noi ceilalti, SUA nu mai sunt o prioritate. La ce bun sa te agiti pentru sute de concerte in cluburi? Sigur, e o posibilitate de a patrunde acolo, dar suntem noi dispusi la asta cu adevarat? Am avut succes in SUA, dar pare ca deja fanii ne-au uitat acolo. Daca in plus tinem seama de politica americana a ultimilor doi ani, ne-a fost sila sa ramanem conectati cu aceasta tara ... Cu toate acestea, titlul "Amerika" nu spune " America e rea", el se vrea o denuntare a super-puterii pe care aceasta tara a dobandit-o in acesti ultimi ani. Americanii nu mai au nevoie sa ceara permisiunea de a face un lucru sau altul: daca ei decid asupra unui truc, il fac fara consimtamantul aliatilor lor.

Richard: Adevarat. Vreau sa insist asupra faptului ca acest titlu nu e nici anti, nici pro-american. Se adevereste ca azi, oriunde te-ai duce, cultura americana predomina. N-as putea trai in SUA altundeva decat la New York . Este un oras cosmopolit, unde sunt inconjurat de europeni.

Rock Hard: "Amerika" nu e deci un titlu politic?

Richard: Nu, deloc! Eu port jeansi Levi’s, imi place mult sa beau Diet Coke, amplificatoarele noastre sunt americane. Faptul e ca, daca americanii fac bine anumite lucruri, a le suporta pe toate e dificil.

Rock Hard: Aceasta piesa nu risca a fi interpretata gresit in afara Atlanticului? Cu atat mai mult cu cat insistati in final ca "This Is Not a Love Song"?

Christoph: De fapt, nu e vorba de o declaratie de dragoste pentru natiunea americana! Noi nu mai iubim SUA. S-au petrecut prea multe lucruri ciudate acolo in ultimul timp. Atentie, nu ne pozitionam impotriva poporului american, dar ca o consecinta, contestam angajamentele guvernului sau. Dimpotriva, credem ca acest popor ar trebui sa-si deschida spiritul si sa reflecteze asupra a ceea ce se petrece in afara teritoriului sau. Ceea ce e amuzant, e ca azi facem acest interviu cu voi, prima oara, in engleza, fara a avea nevoie de un traducator...

Richard: Am decis sa ne exprimam in engleza, caci stapanim aceasta limba si atunci cand e vorba de a te exprima asupra unor lucruri relativ intime, cred ca bariera unui traducator nu ar fi avantajul nici unuia, nici al vostru, nici al nostru. Apreciez faptul ca asa putem dialoga, ochi in ochi. Pentru a merge mai departe, spun ca germanii nu au chef sa-si bata capul invatand franceza si francezii nu au chef sa se chinuie invatand germana. De fapt, noi toti vorbim engleza. Si cine profita? Americanii!!! (rade)

Christoph: Trebuie sa admitem cu totii ca engleza e o limba foarte simpla si ca azi nu e prea inteligent sa vrem sa ne aparam limba si sa ne exprimam in limbile noastre materne in interviu.

Rock Hard: Pe acest album, ati facut un efort aparte cu versurile? Pe "Dalai Lama", de exemplu, am recunoscut usor un imprumut din clasica poezie germana "Regele Ielelor" a lui Goethe.

Christoph: Pentru Rammstein, textele au fost mereu importante si trebuie sa admit ca cel care nu intelege limba noastra trebuie sa fie putin dezorientat. Solistul si autorul nostru, Till Lindemann, e un tip respectat pentru talentul sau de poet. Dealtfel, el a scos si o carte: din nefericire, in afara Germaniei, nimeni nu intelege nimic din ce spune acolo!

Richard: Pentru mine, un lucru foarte important este ca pe "Reise, Reise", Till a devenit cu adevarat un solist. A reusit sa-si dezvolte cu adevarat vocea...

Christoph: In mod evident, acest titlu face referinta la "Regele Ielelor", un poem extrem de popular in Germania , pe care l-am transpus intr-un context mai actual. La origine, este istorisita povestea unui tata care isi linisteste fiul. Acesta din urma pretinde ca vede fortele raului, atunci cand calaresc impreuna intr-o padure, la caderea noptii. Cat despre Till, el a replasat actiunea intr-un avion care traverseaza o furtuna. Acolo, de asemenea, tatal isi linisteste fiul care, ca si in poezia lui Goethe, ajunge totusi mort la destinatie.

Rock Hard: Acest album este foarte variat. Imbina ce-i mai bun din discografia voastra?

Richard: Da. Dar nu e chiar asa. Am invatat in egala masura sa cantam in tonalitati diferite, nu ne mai multumim sa exploatam aceleasi acorduri.

Rock Hard: "Mein Teil" abordeaza tema canibalismului.Ne puteti spune mai multe?

Richard: Acest titlu face referire la un fapt divers uimitor care a avut loc in Germania . Exista cateodata cazul unor canibali "moderni" care isi devoreaza victimele. Dar acest caz depaseste de departe cadrul clasic a l evenimentelor de acest gen: mai exact, acest caz este o premiera. "Victima" a cerut ea insasi sa-i fie taiat si mancat penisul! Va imaginati problematica psihologica pusa de un astfel de caz! Ceea ce ni s-a parut in egala masura interesant, a fost inselarea competentei justitiei, total debusolata, de a se pronunta asupra acestui caz, cel mai neobisnuit. (rade)

Rock Hard: Clar, alegerea acestui prim single "Mein Teil" extrem de violent e uimitoare daca ne raportam la cele din trecut, "Engel" sau "Sonne", single-uri care se doreau mai "comerciale" si mai abordabile.

Christoph: A fost alegerea casei noastre de discuri, alegere care ne-a surprins foarte tare.

Richard: Daca am fi putut alege, noi am fi optat pentru "Morgenstern" sau "Keine Lust".

Rock Hard: Am vazut pe internet ca s-a lansat o campanie de cautare a unei sosii pentru Richard. In ce scop?

Richard: Pentru clipul "Mein Teil". Acest clip s-a turnat recent. Toti membrii grupului danseaza acolo cum inteleg ei. Dealtfel, nu am turnat unii cu altii si nu stim cum e prestatia fiecaruia. Problema mea e ca eu nu stiu sa dansez! Eram asezat intr-un colt al platoului, in compania managerului nostru, Emmanuel, cand acesta m-a intrebat ce se intampla: i-am raspuns pur si simplu ca eram in lupta cu mine insumi. Atunci el a sugerat ideea ca, in acest clip, ar fi interesant sa ma lupt impotriva mea insumi! Am cautat deci o sosie, lansand un anunt pe site-ul nostru. Am primit 5000 de propuneri, cuprinzand candidaturi ale unor femei care imi seamana. Unele semanau foarte bine, dar nu stiau sa lupte. Ne-am "angajat" un catcher profesionist, un berlinez care imi seamana mult si care m-a leganat cu lovituri puternice!

Rock Hard: Titlul albumului este "Reise, Reise". In franceza se traduce cu...

Richard: (intrerupandu-ne) "Voyage, Voyage", ca si hitul anilor ‘80! Dealtfel, gasesc ca "Voyage, Voyage" suna mult mai bine decat "Reise, Reise". Dar bine, suntem un grup german!

«inapoi in pagina de index inedit