Esti foarte bine,
Rapunzel.
Ca o paranteza, mai demult, un individ care se dadea mare fotograf, atata ma fotografia cand ma prindea, probabil doar ca sa ma enerveze, ca era sa-l bat odata. Oricat ii spuneam ca ma enerveaza teribil sa fiu pozata daca nu am chef de asa ceva (urasc sa fiu pozata daca nu am o dispozitie pentru asta), el continua sa ma agaseze. Pana l-am inurat, ca n-am mai avut incotro. Atunci s-a mai potolit.
Consider ca a fotografia un om impotriva vointei lui sau a-l urmari cu camera peste tot este o mare jignire. E ca o injuratura. Mi se intampla foarte foarte rar sa vreau sa fiu fotografiata. Si asta numai daca ma simt foarte bine si daca vine aceasta dorinta din interiorul meu. Fotografia, daca vrei sa o faci ca lumea, presupune intimitate cu subiectul si deci trebuie sa stii sa prinzi ce-i mai frumos din el sau ceea ce vrei sa scoti de la el. Sa stii sa prinzi momentul, nu toata ziua sa apesi pe declansator si sa arunci la gunoi apoi un card intreg de fotografii.
De asta si acum, inainte de a poza pe cineva ma asigur ca e ok, ca vrea. Iar daca vreau un instantaneu, ii spun dinainte ca-l voi poza, dar nu va sti momentul.
Este foarte important cand fotografiezi sa respecti persoana si sa-i respecti intimitatea.